joi, 16 octombrie 2014

Bulgarasi cu fulgi de porumb si ciocolata




Aceste bile / bombe / bulgarasi, ca nu prea stiu cum sa le spun, se fac foarte usor, insa au un mare defect: sunt atat de pline de calorii incat am impresia ca ar trebui mancate numai in caz de mare slabiciune trupeasca sau scadere a glicemiei. Fiind atat de dulci merg bine cu o cana de lapte sau iaurt, si cred ca ar fi chiar interesanta  o varianta fara zahar adaugat, fiind suficient cel adus de ciocolata si de stafide.



ingrediente:
- 150 g ciocolata - am pus 100 g ciocolata 55% cacao si 50 g ciocolata cu lapte
- 100 g fulgi de porumb (neindulciti)
- 75 g unt
- 100 g zahar
- 30 ml apa
- 50 g nuci
- 50 g stafide
metoda:
- se pune untul, apa si zaharul intr-o cratita si se incalzesc la foc mic pana cand se dizolva zaharul; se ia de pe foc;
- se toaca mare nucile si ciocolata, iar fulgii de porumb se zdrobesc pe ici pe colo, daca sunt bucati prea mari;
- se pregateste o tava cu forme din hartie pentru briose, sau o forma de silicon - diametrul de 3 cm mi s-a parut cel mai potrivit;


- se rupe bucati ciocolata si se adauga peste siropul cald; se amesteca pana cand se topeste ciocolata; se adauga nucile si stafidele, se amesteca astfel incat sa fie bine acoperite cu ciocolata;
- se adauga fulgii de porumb, se amesteca totul, apoi se pune cate o lingurita de compozitie in hartiile sau formele de silicon pregatite, presand usor; se poate pune deasupra fiecarui bulgaras o stafida, o jumatate de nuca, o cireasa confiata etc.
- se lasa 2-3 ore intr-un loc racoros, apoi sunt gata de mancat.


Pofta buna!

marți, 7 octombrie 2014

Panna cotta cu jeleu de struguri




Jeleul de struguri e pentru mine descoperirea anului in materie de borcane puse pe iarna: l-am testat, in portie mica, pe o panna cotta, dupa care au urmat 3 ture de jeleu in borcane, pus pe iarna. Am citit ca merge bine pe un platou cu branzeturi, sau uns pe paine cu unt de arahide, e bun pentru lipit fursecuri cu el sau alte prajituri unde trebuie un gem acrisor (de exemplu: Arlechin), sau pe un cheesecake. Are un gust intens, concentrat, e destul un strat subtire pentru a trezi chiar si o panna cotta lesinata.
Metoda de prepare a jeleului e identica fie ca se va folosi pe loc, fie pentru pus pe iarna. Cel din urma se pune fierbinte in borcane sterilizate, se inchide capacul, se lasa borcanele 5 minute pe capac, dupa care se pun la racit in paturi - cu capul in sus, de data asta. Din 3 kilograme de boabe de struguri, de exmplu, am obtinut 2.2 l suc, am adaugat 1 kg zahar si zeama de la o lamaie (65 ml, de data asta) si au iesit 6 borcane de jeleu (plus inca putin, pentru gustat). Teoria spune ca gemul trebuie fiert pana ajunge la 104 grade C, dar cel pentru panna cotta nu l-am lasat sa fiarba asa de mult si a avut intr-adevar o consistenta de sos gros, nu de jeleu. Urmatoarele le-am fiert "ca la carte" (cam o ora mi-a luat) si sunt intr-adevar bine inchegate (poza - la iarna, cand deschid borcanul). Retele pe care le-am studiat cereau zahar cu pectina, din care nu am, asa ca la ultima tura de jeleu am fiert in prima faza, impreuna cu strugurii, un mar taiat in 8 - cu coaja si cu samburi cu tot; nu cred sa existe o diferenta semnificativa fata de tura fiarta pana la 104 grade C, dar fara mar. Strugurii sunt si ei dintre fructele care au multa pectina, dupa cum se vede in graficul de aici - de unde am aflat si faptul ca zeama de lamaie (un acid) contribuie la inchegarea pectinei - lipsa lui ar putea sa fie cauza pentru care unele gemuri nu vor nicicum sa se ingroase (am patit-o).


ingrediente - pentru 6 portii:
- 200 ml lapte gras
- 400 ml frisca lichida
- 1 plic granule de gelatina (10 g)
- 100 g zahar
- semintele unei pastai de vanilie
pentru jeleu:
- 1 kg struguri rosii
- 300 g zahar
- 1 lingura zeama de lamaie


metoda:
- se pun boabele de struguri intr-o cratita pe foc mic si se lasa 5 minute pana cand incep sa lase zeama; se amesteca, se mai lasa 5 minute, apoi se zdrobesc cu un instrument pentru zdrobit cartofii; se lasa la fiert, zdrobind fructele din cand in cand, 10-15 minute;
- se aseaza o strecutratoare fina (plasa de sarma, nu din cea metalica cu gauri rotunde) deasupra unui vas incapator; se toarna strugurii in strecuratoare si se lasa la scurs cel putin o ora - preferabil peste noapte;
- paranteza : pentru jeleul de pus in borcane, adica o cantitate mare de struguri, se strecoara in mare cate 2-3 polonice de struguri, apoi se lasa in strecuratoare, peste noapte, cojile si samburii care se preseaza bine inainte de a fi aruncati; am incercat si scurs in tifon+strecuratoare : zeama nu a fost mai fina sau mai transparenta, dar un avantaj ar fi ca se  pot stoarce cojile in saculetul de tifon;
- se obtine cam 550-600 ml de suc; se adauga 300 g zahar (la toate turele de jeleu am folosit proportia 1:2 (g zahar : l suc) si o lingura de zeama de lamaie; se pune totul la fiert si se fierbe, amestecand din cand in cand, pana cand trece testul dulceturilor (farfurioara, picatura, urma degetului... ) pentru cei cu ochi format, sau pana cand termometrul de dulciuri arata 104 grade C (pentru cei mai tehnici si fara ochi format, inca); pentru jeleul de folosit la panna cotta cred ca nu e nevoie de o fierbere atat de indelungata (care ar aduce panna cotta si jeleul la aproximativ aceeasi consistenta) - eu am fiert jeleul mai putin, doar cat sa dea in clocot plus inca 10 minute, astfel ca a ramas mai moale decat panna cotta pe care o invaluia la fiecare lingurita ce iesea din pahar...
- pentru panna cotta: se inmoaie granulele de gelatina in 100 ml apa rece; se pune la foc mic frisca amestecata cu lapte, semintele de vanilie si zahar, amestecand astfel incat sa se dizolve zaharul, si se lasa pana e gata sa fiarba; se ia de pe foc, se lasa sa se raceasca putin, se adauga gelatina si se amesteca bine; se lasa in bucatarie pana ajunge la temperatura ambianta, apoi se toarna in pahare care se acopera cu folie alimentara si se pun in frigider;
- dupa 2-3 ore, cand panna cotta s-a inchegat, se toarna deasupra un strat de jeleu de struguri la temperatura camerei; se pune in din nou in frigider pentru o ora.



Pofta buna!

joi, 25 septembrie 2014

Doua aperitive grecesti: salata de vinete si bouyourdi


Amintiri culinare la sfarsit de vara: doua aperitive grecesti, unul cald si unul rece, care se fac foarte usor, notate aici ca sa nu le uit de simple ce sunt, cu toate ca nu-mi ies atat de bune ca originalele ... Poate in Grecia sunt mai bune din vina peisajului, sau poate mai sunt secrete neghicite, bine ascunse in aparenta banalitate a acestor gustari. Probabil exista variante si nuante locale pentru ambele feluri de mancare, iar cele de fata sunt doar ce am gustat eu. Mi-a ramas gandul si la o "pita" care inca nu imi iese ca a lor: un blat dospit dar subtire, cu usturoi si oregano, servita pe post de paine (daca stii ce sa ceri). Toate, cu ingrediente de sa le numeri pe degetele unei maini: vinete+ustuoi+feta+ulei de masline+zeama de lamaie, feta+rosii+ardei iute+ulei de masline, aluat+oregano+ulei de masline+usturoi.


Salata de vinete greceasca



Cu toate ca salata noastra de vinete cu maioneza si ceapa imi place enorm de mult, am incercat sa fac acasa salata de vinete greceasca - sau poate ar trebui sa-i spun "athosiana", de la Athos - numele tavernei unde am mancat-o. Am facut asa: la doua vinete mici, coapte si tocate, am adaugat un catel mic de usturoi tocat, ulei de masline - cam 6 linguri, putina sare, o lingura de zeama de lamaie si o lingura de feta rasa pe razatoarea mica (cred ca feta in salata de vinete era nota originala a tavernei mai sus pomenite) - amestecate bine, dar nu frecate adtfel incat sa se "umfle" salata. Se poate turna deasupra putin ulei de masline, o maslina in varf, si gata. 

Bouyourdi




Mare iubitoare de branza ce sunt, ma mir ca abia acum am aflat de aceasta mancare - branza cu rosii la cuptor. Se face asa: se iau doua rosii, se oparesc, se decojesc si se taie cubulete. Se da pe razatoare o bucata de feta (cred ca merge si telemea, una nu foarte zemoasa) - cam 200 grame. Se toaca marunt o lingura de ardei iute. Se stropeste cu ulei de masline un vas mic care se poate pune in cuptor, se pune un strat de rosii, apoi unul de feta, deasupra se presara ardei iute; se stropeste cu ulei si se reiau straturile - rosii, feta, ardei iute etc. Se coace la 180 de grade C, 30 - 40 de minute.

Pofta buna!

duminică, 21 septembrie 2014

Gem de rubarba si ghimbir




Nu stiu daca este inca sezonul rubarbei: am citit ca se culeg tulpinile doar pana la Sanziene, astfel incat planta sa aiba timp sa se dezvolte suficient pentru a rezista peste iarna. Am doua tufe tinere, plantate doar in primavara asta, dar care au crescut atat de mult din iunie incoace incat mi-e mila sa le las nebagate in seama...  Imi aduc aminte ca Buna ne facea compot si prajitura cu rubarba in luna iulie, pana spre august, deci daca se poate culege in august, merge si in septembrie ...  voi vedea la primavara daca le-am facut rau sau nu tufelor cu aceastra recolta. 
Rubarba da un gust minunat oricarui desert in care l-am folosit, asa ca mi-am imaginat ca si gemul o sa-mi placa foarte mult. Gemul meu nu are culoarea frumoasa a modelului, probabil depinde de specia de rubarbar. Combinatia cu ghimbirul este de nota 10, as putea incerca chiar mai mult ghimbir la urmatoarele probe.

ingrediente (pentru 7 borcane):
- 2 kg rubarba curatata, taiata felii de 1.5-2 cm
- 800 g zahar
- coaja si zeama (30 ml, aici) de la o lamaie
- 15 g ghimbir
metoda:
- se pune zaharul intr-un bol mare, de sticla sau ceramica (asa zice bbcgoodfood, nu stiu de ce, s-ar putea sa reactioneze vre-o substanta din rubarbar cu un vas metalic?); deasupra se pun bucatile de rubarbar, zeama si coaja de lamaie; se acopera vasul cu folie alimentara si se lasa de seara pana dimineata;
- a doua zi se fierbe gemul, amestecand usor din cand in cand, 15-20 minute - se ingroasa destul de repede;
- se toarna gemul in borcane sterilizate, se strang capacele, se lasa pe capac 5 minute, apoi se invelesc in paturi (cu capacul in sus) unde se lasa pana se racesc complet.


Pofta buna!
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...